Viața ca o alergie – Ciclul idioților

“Am făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți”. Petre Țuțea via balaceanca.net

Imediat după ’89 statul român a vândut românilor apartamentele în care aceștia locuiau. Nu mai știu exact care era paritatea leu/$, dar având în vedere că prețul nici nu a mai fost actualizat, ci s-a mers pe niște rate care la un moment dat ajunseseră să rivalizeze cu o masă la restaurant nu pot să trag altă concluzie decât aceea că sumele de bani încasate de statul român au fost modice.

Din 1990 până prin 2004 piața imobiliară din România a fost una normală, iar prețurile apartamentelor/terenurilor/caselor s-au apreciat ușor fiind vorba de câteva procente anual.

Din 2005 câteva grupări care din punctul meu de vedere au sabotat economia națională au făcut ca prețurile să sară în aer. Cine sunt aceștia? În primul rând agențiile imobiliare care în goana lor după comision au majorat prețurile. Știu cazuri în care pe același apartament erau diferențe și de 5000 de euro între prețul cerut de proprietar și cel afișat de agenție.

A doua categorie a fost gașca notarilor care “au sfătuit” proprietarii care nu ajunseseră pe la agenții să nu cumva să vândă așa de ieftin minunăția de apartament.

Nu în ultimul rând samsarii de apartamente… Cei care au cumpărat apartamente pentru a le revinde.

Mai există o cauză, dar aceasta este una legată de mentalitatea de idiot a românului care nu a înțeles și nu cred că va înțelege vreodată că banii nu se fac peste noapte și că bogăția este urmarea unor ani de muncă susținută și nu a unei tranzacții. 2005-2008 au fost anii în care prețurile săreau de la o zi la alta cu 15-20% doar pentru că se auzea un zvon că unul ar fi dat nu știu cât.

Dar nu aceasta este problema gravă, ci faptul că majoritatea acestor apartamente au fost cumpărate cu bani împrumutați de la bănci. Care bănci? Din afară! Așa că ne-am cumpărat propriile apartamente/case/terenuri cu bani pe care vom plăti dobânzi în afara țării. Nu s-a creat nimic în urma acestor tranzacții, ci doar datorii! Nu s-a construit nimic, ci doar am renovat niște cutii!

Și acum vine gloriosul program “prima casă” și cu el proba cea mai clară a nivelului de cretinism al acestui popor! În loc să se limiteze posibilitatea de achiziționa o locuință doar la construcțiile noi, statul garantează niște împrumuturi mari și ia drept gaj apartamentele pe care tot el le-a vândut acum 20 de ani, dar de această dată la prețuri seriose, chiar dacă sunt umflate! Statul român garantează și își asumă riscul de a plăti pentru o tranzacție la care el nu este parte în negociere! Partea cea mai proastă este că s-au anunțat deja peste 100 000 de credite ipotecare/de uz personal cu întârzieri mari la plata ratelor!

Revenind la prețurile apartamentelor… Eu nu pricep ce i-a îndemnat pe români să bage mâna în buzunar atât de adânc!? Ok, au fost cei care i-au împins înspre o asemenea decizie, dar dacă refuzul ar fi venit în masă, atunci s-ar fi potolit și bișnițarii. Cine a plătit?

În primul rând cei care nu câștigau bani din muncă, ci din furt. Pentru ei banul nu avea valoare pentru că modalitatea de procurare era una facilă.

În al doilea rând cei care lucrau în afara țării!

Cei care făcuseră câteva câteva afaceri sau care câștigau bine în acea perioadă, deși nu erau stabilizați din punct de vedere financiar s-au aruncat în gura leului (sau a euro) .

Și totuși care este explicația? Nimic nu s-a schimbat din ’89 încoace în ceea ce privește aceste apartamente/terenuri. Sunt aceleași blocuri nenorocite și mizerabile. Sunt amplasate în aceleași zone mizerabile și fără verdeață. Sunt locuite de aceiași oameni, mulți dintre ei au adus traiul rural la bloc… Iar terenurile…Se cereau sute de euro pe metrul pătrat de teren în zone fără urmă de utilități sau acces la serviciile publice, unele chiar fără drum de acces sau dacă era unul era foarte mic. Și acum îmi amintesc dicuția cu un omuleț care se plângea că nu vindea un teren pe care cerea 80 de euro/metru pătrat… Unde? Pe Calea Moldovei, al șaselea rând de case dinspre stradă înspre gârlă! 80 de euro/metru pătrat!!!!! Accesul spre acel teren se face pe un drum de 3 metri lățime și lung cam de 200 de metri…

Sute de familii tinere și-au nenorocit viitorul înhămându-se la rate de 2500-3000 de lei pe lună și nu înțeleg de ce. În țările cu oameni sănătoși la mansardă populația alege: dacă prețul de vânzare este rezonabil cumpără, dacă nu, atunci închiriază. La noi chiriile la apartamente sunt cu mult sub prețul unei rate. Și atunci te întrebi care este rostul unei vieți împovărate de datorii dacă pot să rezolv problema mult mai ieftin? În mod normal, chiria x 120 de luni ar trebui să dea prețul de vânzare al imobilului. La noi întrebi cât este chiria și ți se spune 150 de euo. Când întrebi cu cât ar vrea să vândă, cărămida vine cu viteză – 70000 de euro. Și atunci, un eventual investitor în cât timp ar scoate investiția? În 38 de ani???? Cine să mai investească atunci în așa ceva?

Sunt foarte multe de spus, iar părerea mea este că ne furăm căciula singuri!

Vestea bună pentru cei care încă nu și-au amanetat viitorul este că o vor putea face mult mai ieftin în următorii doi ani pentru că se anunță o prăbușire a prețului la imobilele vechi. Analiștii apreciază că la nivelul lui 2012 prețul mediu va fi cam la 30% față de momentul actual. Acest fapt nu este numai unul îmbucurător, ci este și foarte corect din punct de vedere economic.

Related posts:

1. Viața ca o alergie – otrăvuri bune, otrăvuri rele (la români)
2. Viața ca o alergie – Cum să rămâi cu buza umflată?
3. Viața ca o alergie – bugetari care dorm în izmene
4. Viață amară…
5. Țara lui **** Vodă